La capătul unui drum ce depăseste 2840 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafată acoperă mai mult de 8% din suprafata Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieste la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa si chiar din lume, cunoscută si ca una dintre marile zone umede ale planetei.
Conform literaturii de specialitate (Gâstescu, 1989), Delta Dunării reprezintă teritoriul cuprins între prima bifurcatie a Dunării (Ceatalul Chiliei), mărginit la est de litoralul Mării Negre, la nord de bratul Chilia si la sud de complexul lacustru Razim Sinoie. Delta Dunării propriu-zisă este cea mai mare componentă a rezervatiei si are o suprafată totală de circa 4178 km2, din care cea mai mare parte se găseste pe teritoriul României, adica 3510 km2, reprezentând circa 82%, restul fiind situată pe partea stânga a bratului Chilia, inclusiv delta secundara a acestuia, în Ucraina Tinând cont de geneză, hipsometrie, relatiile hidrice dintre bratele Dunării si zonele interioare, diferentierile climatice si variatia peisagistică, în Delta Dunării se pot distinge două mari sectoare - delta fluviatilă si delta fluvio-maritimă. Delta fluvială reprezintă partea cea mai veche din spatiul deltaic, ce s-a format într-un fost golf al Dunării. Principala sa caracteristică e suprafata relativ mare a grindurilor fluviale, în timp ce ariile depresionare sunt mai mici si cu multe lacuri (deasemenea de mici dimensiuni), aflate într-un grad înaintat de colmatare. Delta fluvio-maritimă se desfăsoara între aliniamentul grindurilor maritime Letea - Caraorman - Crasnicol în vest si tărmul mării în est. Ea cuprinde, pe lângă grindurile maritime Letea, Caraorman si Sărăturile un important complex lacustru (Rosu - Puiu) si suferă modificări importante la contactul cu Marea Neagră. Complexul lagunar Razim-Sinoie A doua componentă a rezervatiei, este situată în sudul Deltei Dunării si ocupa o suprafata totala de circa 1145 km2, din care suprafata lacurilor este de 863 km2. Cea mai mare parte a complexului o constituie zona depresionara (vechiul golf Halmyris) ocupata initial de apele marii si care a fost compartimentata ulterior, prin formare de cordoane si grinduri.
În ultimile decenii complexul a suferit foarte mari modificări datorită actiunii umane fiind transformat în rezervor de apă dulce pentru alimentarea sistemelor de irigatii amenajate în jurul complexului. Dunărea maritimă Este o altă componentă deltaică dispusă între Ceatalul Ismail si limita vestică a rezervatiei – Cotul Pisicii, între milele Mm43 – Mm 74. Zona inundabilă Isaccea-Tulcea Este situată în amonte de municipiul Tulcea. Zona are aspectul unei depresiuni si constituie un sector de luncă neîndiguit, fapt ce determina ca în timpul apelor mari de primavara sa fie inundat, alimentând lacurile si zonele mlăstinoase acoperite cu stuf si plaur. Zona Sărături-Murighiol Lacul Sărături, situat pe terasa Dunării, are o lungime de 2 km si o latime de 500 m. Apele lacului sunt puternic salinizate, caracterizate prin marea bogătie de zooplancton si fitoplancton. Clima Clima Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influente pontice. Regimul termic (temperatura aerului) are valori moderate cu o usoară crestere de la vest spre est. Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiatia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2, fiind printre cele mai mari din tară.
Clima Deltei este determinata de pozitia ei în extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid, de altitudinea coborâta si de influentele marii (relativ reduse totusi), care îi dau o nuanta pontica. Temperatura medie anuala este de peste 10o C, cea mai ridicata din tara noastra.Precipitatiile sunt foarte reduse (400-450 mm/an), Delta fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa precipitatiilor este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice. Vanturile care se intalnesc frecvent sunt Crivatul care bate din nord-est si brizele diurne. Hidrografia este formata din Dunare, bratele Dunarii, lacuri, balti, mlastini. La intrare, debitul Dunarii este de 6470 mc/sec (egal cu al Volgai). Cele trei brate duc din volumul apelor fluviului astfel: Chilia 58 %; Sulina 18,8 % si Sfântu Gheorghe 23,2 %.Debitul solid este de 58,7 mil. tone aluviuni pe an, dintre care o parte sunt depuse în Delta si alta parte sunt tranportate în mare; la varsarea în mare se formeaza, datorita aluviunilor, delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina si insulele Sacalin. De asemenea, exista, în interiorul Deltei, o retea hidrografica secundara formata din balti, mlastini, canale, gârle, brate secundare. Un specific peisagistic si hidrografic este dat de suprafetele lacustre; cele mai importante lacuri sunt Dranov (cel mai întins din delta propriu zisa), Rucsca, Merhei, Matita, Tatanir, Fortuna, Obretin, Gorgova, Bogdaproste, Isac, Puiu, Puiulet, Rosu. În sudul Deltei, se afla situata laguna Razim-Sinoe, cel mai mare complex lacustru (700 kmp.), format din lacurile Razim (415 kmp.), Sinoe, Zmeica, Golovita. Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor, are ape salmastre, adâncimi mici, doua insule (Popina, mai înalta, de 48 m, care este o rezervatie de fauna si insula Gradistea). În prezent, laguna este un domeniu de pescuit. Dunarea se desparte în cele trei brate principale astfel: prima bifurcare se produce la vest de Tulcea, despartindu-se spre nord bratul Chilia. La est de Tulcea, cursul Dunarii se bifurca pentru a doua oara în bratele Sulina si Sfântul Gheorghe.
Bratul Chilia, în nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (aproape de 60 % din volumul fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor: Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (în mai multe cursuri secundare), între grinduri; bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Babina. La varsare în mare se creeaza în prezent o delta secundara (delta secundara a Chiliei), care avanseaza în mare cu câtiva zeci de metri pe an (40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare în formare nu este inclusa în teritoriul tarii noastre. Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km), aproape drept, regularizat si canalizat, în urma cu aproape un secol fiind cel mai navigat brat al Dunarii deoarece este rectiliniu si asigura cel mai scurt drum spre mare. La varsarea în mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor (la contactul între apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii), formându-se o bara (bara de la Sulina), care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a diminua acest efect a fost construit un dig (în lungime de 10 km), care îndeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii, de asemenea, are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime (cu un pescaj de 7 m). Bratul Sfântul Gheorghe (108 km) cu directie dominanta spre sud-est, este foarte meandrat; în ultimii ani meandrele au fost rectificate, lungimea traseului nou având doar 70 km; la varsare formeaza o acumulare de nisip sub forma unor insule (insulele Sacalin).
Din bratul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim- Sinoe. Vegetatia.In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii: stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine. Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului.Intâlnim patru tipuri de zavoaie : - zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase si sunt inundate cea mai mare parte a anului; - pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate: plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pennsylvania; - un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina. Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturi. Vegetatia pajistilor de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice. Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei. Padurile de câmpuri marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii. Delta Dunarii adaposteste o bogata si variata fauna ce numara specii unice in Europa sau chiar in lume. Fauna acvatica cuprinde numeroase specii de pesti de apa dulce si mare (somn, caras, stiuca, crap, platica, babusca, rosioara etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru). Conditii deosebit de favorabile ofera Delta celor peste 300 de specii care au nascut faima de paradis al pasarilor: cormoranul, pelicanul, lebada muta, lebada cantatoare, califarul rosu si alb, vulturul pescar si codalb, egreta alba, etc. Legea protejeaza 10 specii – unele fiind declarate monumente ale naturii. Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:- monumente albe – (cu penaj alb) - pelicanii comun si cret, lopatarul, egreta mare simica, lebada muta, lebada cantatoare; - monumente policrome – (cu penaj colorat in negru cu verde, galben, maro, albastru) - piciorongul, vulturul codalb, avozeta - sunt doar cateva. Dintre mamifere pot fi intalnite: vulpea, iepurele, mistretul, vidra, nurca, bizamul, cainele enot, iar dintre reptile: broasca testoasa de balta, sarpele de apa, etc. Flora si fauna Deltei imbraca particularitati ce transforma regiunea intr-un monument al naturii.